Imaginați-vă o situație în care ați cumpărat un bilet la cinema, dar după cincisprezece minute realizați că filmul este insuportabil de plictisitor. Majoritatea oamenilor vor rămâne în sală până la genericul de final. Motivul pare logic: „banii au fost deja plătiți”. Acesta este modul în care unul dintre cele mai comune erori cognitive – capcana costurilor irecuperabile.
Acest mecanism ne obligă să continuăm proiecte neprofitabile, să menținem relații nepromițătoare sau să terminăm cărți neinteresante. Luăm decizii nu pe baza a ceea ce ne va aduce beneficii în viitor, ci uitându-ne la resursele care sunt au fost deja pierdute și nu pot fi recuperate niciodată.
În psihologie, acest efect este explicat prin fenomenul de aversiunea față de pierdere. Pentru creierul uman, durerea unei pierderi (bani, timp, efort) este emoțional mai puternică decât bucuria unui câștig similar. Simțim că, dacă renunțăm, ne vom recunoaște înfrânți și ne vom devaloriza eforturile anterioare. Ca urmare, continuăm să cheltuim noi resurse încercând să „salvăm” investițiile vechi, ceea ce nu face decât să înrăutățească situația.
Cum să recunoaștem această capcană în viața de zi cu zi
Gândirea distorsionată se maschează drept persistență sau consecvență. Cu toate acestea, există markeri clari care indică faptul că ați ajuns într-o fundătură logică:
-
Continuați cu un caz doar din cauza efortului deja investit în el.
-
Gândul de a vă opri provoacă vinovăție sau teama de a părea risipitor.
-
Sperați că „un pic mai mult efort” va corecta în mod magic erorile fundamentale ale proiectului.
Pentru a ieși din această stare, trebuie să vă schimbați centrul de atenție. În loc să vă întrebați „Cât de mult am cheltuit până acum?”, ar trebui să vă întrebați: „Dacă aș porni de la zero chiar acum, știind ceea ce știu, aș investi?”. Dacă răspunsul este nu, atunci a continua să acționezi este irațional.
Capacitatea de a te opri în timp nu este o slăbiciune, ci o trăsătură gândire strategică. Investitorii și managerii de succes știu că costurile din trecut nu ar trebui să influențeze deciziile viitoare. Resursele cheltuite ieri nu pot fi recuperate niciodată, dar timpul și banii de care dispuneți astăzi pot fi încă utilizați eficient.
Realizarea acestui mecanism vă permite să eliberați resurse pentru sarcini cu adevărat importante și promițătoare, nemaifiind ostatic al greșelilor din trecut.