Suntem obișnuiți să considerăm discursul nostru corect și logic, dar există capcane în care cad chiar și filologii. Vorbim despre pleonasm – fraze în care un cuvânt dublează sensul altuia. Acest fenomen se numește „redundanță a vorbirii” și face ca frazele noastre să fie grele și lipsite de sens, deși sună destul de familiar.
Inamicul ascuns al limbajului curat
Cea mai frecventă greșeală pe care o puteți auzi în birouri și întâlniri de afaceri este fraza „cooperare comună”. Această expresie pare să evidențieze spiritul de echipă și unitatea. Cu toate acestea, dacă analizăm cuvântul „cooperare”, prefixul „co-” înseamnă deja „împreună”. Rezultă că spunem „cooperanți care lucrează împreună”.
Astfel de construcții apar din dorința de a da cuvintelor mai multă greutate sau culoare emoțională, dar, de fapt, ele nu fac decât să creeze o zgomot informațional.
Blooper-uri obișnuite care merită uitate
Există zeci de astfel de fraze în lexiconul nostru. Le folosim automat, fără să ne gândim la semnificația literală a cuvintelor. Iată câteva exemple care ar trebui să fie excluse din comunicare:
-
Coleg de serviciu. Cuvântul „coleg” desemnează în sine un tovarăș de studiu, serviciu sau profesie. Calificativul „la locul de muncă” este superfluu aici.
-
Lista de prețuri. Cuvântul provine din germană și franceză, unde. Preiscurant înseamnă deja „prețuri curente”. Când spunem „listă de prețuri”, spunem de fapt „ghid de prețuri”.
-
Un loc vacant. Un post vacant este ceea ce este un post neocupat. Dacă este ocupat, acesta încetează să mai fie un post vacant.
-
Punctul principal. Esența este cel mai important și esențial lucru despre un subiect. Esența nu poate avea detalii secundare, deci nu este nevoie de un adjectiv aici.
Eroarea maximalismului
Expresia merită o atenție specială „cel mai optim”. Acesta este un exemplu clasic al modului în care dorința de a crește efectul conduce la o fundătură logică. Cuvântul „optim” este tradus din latină prin „cel mai bun”.
Nu există să fii „cel mai bun”. O variantă poate fi optimă (cea mai bună posibilă) sau nu. Adăugarea cuvântului „cea mai bună” aici este o greșeală stilistică grosolană, care dezvăluie imediat neatenția față de sensul cuvintelor împrumutate.
De ce spunem că
Lingviștii au observat că tendința la pleonasm este adesea cauzată de incertitudinea vorbitorului. Ni se pare că un cuvânt nu este suficient pentru a transmite un gând și, în mod subconștient, adăugăm o clarificare. În alte cazuri, acest lucru se întâmplă deoarece sensul original al termenilor împrumutați se pierde.
A scăpa de astfel de fraze face ca discursul să fie nu numai mai literar, ci și mai concis. Capacitatea de a exprima o idee cu precizie, fără aglomerări inutile, este întotdeauna percepută ca un semn de inteligență și profesionalism ridicate.
Puritatea discursului începe cu o atitudine conștientă față de fiecare cuvânt rostit.
